De ce esti asa de rea? Daca te-as avea in fata ochilor te-as intreba pentru ce consideri relevante lacrimile si suferinta? De ce nu lasi pe toti sa se bucure de tine linistiti si sa fie fericiti? Da stiu mi-ai spune ca omul asa a fost construit sa nu poata suporta prea multa fericire… Dar nu crezi ca platim mult prea scump momentele de fericire? Nu crezi ca e prea mult de suportat pentru fiinta umana o durere atat de mare? Stii cand te doare sufletul e mult mai rau decat atunci cand te doare maseaua sau orice parte a corpului… Suferinta sufletului e mai mult decat poate suporta omul…Si atunci te intreb ce rost au toate astea? Care este rostul acestei dureri cand rezultatul final e in cele mai multe cazuri uitarea? A, si daca tot am ajuns la acest capitol voiam sa te intreb de ce ai unii oameni alesi care cunosc iubirea o data pentru totdeauna, iar pe altii ii pedepsesti cu uitarea si trecerea vremii? Sau cumva cei care cunosc acea iubire toata viata, de fapt cunosc comoditatea si mai fericiti sunt cei care iubesc cu pasiune? Asa as vrea sa te pot uri, dar apoi imi dau seama ca pentru acele momente scurte de fericire, te vreau mereu inapoi si astfel cu fiecare zi tot tanjesc mai mult dupa tine… Cred ca de fapt esti un drog…Esti drogul vietii noastre…povara amagitoare pe care trebuie sa o purtam pe umeri in fiecare zi…