E un lucru mult prea important din viata mea cat sa nu-i dedic un post asa de inceput( fiti siguri ca vor mai urma). ASER este o asociatie studenteasca… La prima vedere… Pentru ca dupa ce devii membru afli mai multe despre tine si castigi mai multi prieteni, decat ai avut in toti anii de liceu si generala la un loc. De ce spun asta? Pai sa vedem… Ce ati spune daca ati avea posiblitatea sa faceti deja primii pasi in cariera prin a va descoperi posibile afinitati pentru diverse domenii despre care inainte nici nu stiati cat de importante sunt? ( Asa am patit eu cu Human Resources)… Sau daca in momentul in care ai o problema ai avea “de ales” intre o lista cam de 20 de persoane la care sa poti apela? Si daca va mai zic ca pe deasupra ai ocazia sa intri in contact cu cel putin 5 persoane ce va pot impartasi succesul si va pot indruma pasii ( HR Managerul de la CitiBank va spune ceva?), cred ca am convins macar 3 persoane care vor citi postul. Pentru mine ASER a reprezentat o punte de legatura intre a te descoperi pe tine si intre a vrea sa devii ceva mai mult decat esti. Credeti-ma ca in momentul asta nu realizati ( nici eu nu am realizat la inceput), dar mai tarziu ajungi sa-ti dai seama cat de mult te pot forma activitatile astea si cat te pot ajuta. Dupa cum spunea fostul presedinte ASER “cea mai mare batalie pe care o poti castiga este cu tine insuti” si de fapt asta inseamna ASER: cum sa castigi propria-ti batalie…

What is there to say? Sunt doar o fata ce incearca sa se descopere pe sine (ce facem toti studentii din ziua de azi de fapt), o fata ce din fericire are parte de destul de multi prieteni ce-i sunt alaturi cand are nevoie si o asculta cu toate aberatiile. Altceva despre mine? Pai sa vedem… sunt o persoana destul de activa care uraste plictiseala.. Da stiu e buna si aia cateodata dar mie nu-mi place. A si urasc sa astept..Cand aud sintagma “ai rabdare” uoofff mie foarteee greu. Si inca un capitol la care nu prea ma descurc e uitarea…uitarea si acceptarea… Mi-e greu sa accept si sa uit persoane care au fost importante pentru mine si acum din cauza circumstantelor nu mai pot fi acolo..Stiu e un capitol la care in general fiinta umana nu se descurca foarte bine dar se zice ca “timpul le vindeca pe toate”. Altceva? pai iubesc sa iubesc…iubesc fluturii in stomac, iubesc prietenii care iti sunt mereu aproape, iubesc veselia, iubesc florile, iubesc romantismul ( da stiu..sunt fata ce vreti??). Tel in viata? Sa ma simt implinita… Chit ca o sa ajung suus de tot in nivelul carierei ( eventual manager de Resurse Umane:D), chit ca o sa ajung sa stau acasa cu copiii, important e sa nu regret decizia si sa nu zic niciodata “Ahh de ce n-am ales cealalta cale?” In rest…mai descoperiti pe blog cand o sa ma mai apuce filozofatul…